Congresmanul American Ron Paul despre gripa porcină

Cum o năpastă nu vine niciodată neînsoţită la fel şi criza economică actuală nu putea să nu aibă un partener pe măsură. Vorbesc aici de sigur despre gripa porcină şi despre isterizarea de proporţii mondiale cauzată de aceasta.

Lăsând la o parte diferitele teorii ale conspiraţiei, mai mult sau mai puţin serioase (cum ar fi aceea că boala şi-ar avea originea în România vehiculată de New York Times), nu avem cum să nu observăm reactivarea obsesiei întregii lumi privind o posibilă epidemie globală, un fel de “boală a apocalipsei”.

Ia să vedem, până acum am avut boala vacii nebune (encefalopatia spongiforă bovină) … am trecut cu bine. Am avut gripa aviară (H5N1) … din nou, n-am păţit nimic. Acum avem gripa porcină, şi ştiţi ce e de făcut nu? Luaţi-o razna! Săriţi pe geam! Dacă se poate cu copii cu tot! Fiindcă în cazul în care scăpăm de asta atunci e clar că de gripa ovină, canină şi felină din viitor nu mai avem scăpare!

Fără a încerca totuşi să minimalizez seriozitatea pericolului infectării cuiva cu acest virus şi lăsând sarcasmul la o parte haideţi să ascultăm opinia lui Ron Paul referitoare la această nouă maladie care ameninţă specia umană:

De ce dau greş grupurile revoluţionare?

Odată cu decăderea aşa zisei democraţii liberale în criză, stimulată în zilele noastre şi de actuala recesiune economică, nu este de mirare că apar tot mai multe grupuleţe şi grupări cu aspiraţii politice. Unele iau atitudine într-o singură direcţie, altele caută să-şi lărgească gama problematică şi direcţiile în care să acţioneze, altele promit marea cu sarea iar altele sunt de-a dreptul ridicole.

Apariţia lor nu este deloc întâmplătoare, ci mai degrabă o reacţie la neajunsurile societăţii în care trăiesc. Cum astăzi tot mai mulţi oameni au impresia că sunt ideologi înnăscuţi şi au talentul de a face “politichie” numărul grupurilor cu idei noi şi revoluţionare se va înmulţi fără îndoială.

Atâţia oameni, atâtea moduri de a rezolva o problemă ar spune unii, şi cu toate acestea multe dintre grupurile la care fac referire au o viaţă scurtă, suferă schimbări drastice în plan ideologic, deseori având loc abateri grave de la linia originală, iar propriile lipsuri plus organizarea haotică duc la o fărâmiţare tot mai accentuată a structurii grupului cât şi a propriilor idei care riscă să fie desconsiderate mulţumită celor care nu ştiu să le promoveze cum trebuie, chiar dacă acestea sunt în sine nobile.

Luând în considerare acest fenomen o cunoştinţă din Canada şi-a exprimat opiniile în această privinţă realizând o critică la adresa “grupurilor revoluţionare”, pe care, cu consimţământul persoanei în cauză, îmi permit să o reproduc în continuare:

Am făcut ceea ce ar putea fi numit un studiu asupra grupurilor revoluţionare (în general cele de “extremă” stângă şi dreapta) şi aşa ziselor noi mişcări politice.

În ceea ce priveşte pe cele din urmă, am fost implicat mulţi ani la rând în Partidul Libertar, atât la nivel provincial cât şi la nivel naţional. Am candidat deasemenea pentru o poziţie ministerială la nivel provincial cât şi naţional, am jucat un rol activ în problemele de administraţie şi administrare de zi cu zi, şi aşa mai departe.

În ceea ce priveşte primele feluri de grupări menţionate, am cunoscut persoane din ambele tabere cu care am discutat despre acest subiect.

Deşi aceste gânduri sunt departe de a fi în totalitate complete, iată câteva aspecte care vin în minte atunci când ne gândim la grupurile care dau greş:

Conducerea:

• Marele Conducător: Prea mare dependenţă faţă de o singură persoană care, atunci când moare/se retrage/ajunge la închisoare, ia cu sine şi mişcarea.
• Tiranul: Mulţumit să “conducă” micuţa sa camarilă, pare să uite de ce a devenit activ în primul rând.
• Incompetentul înstărit: Tipul acesta deţine sau controlează toate bunurile unui grup, dar refuză să le lase în grija unei persoane competente. Un Tiran în devenire.

Social:

• Atrofia: Grupul devine un club exclusivist cu prea puţin interes de a se mări.
• Alcool/Droguri/Infracţiuni: Cred că se înţelege de la sine.
• Personalitatea: În loc să treacă cu vederea diferenţele pe care toţi le avem pentru realizarea scopului comun, oamenii se împart în facţiuni. Deseori explicaţia oferită va fi “motive ideologice”, însă de cele mai multe ori este vorba de indivizi care nu se înţeleg între ei, persoane care sunt de părere că ele ar trebui să conducă, şi aşa mai departe.

Extern:

• Invizibilitatea: Multe grupuri rămân neobservate cu excepţia aliaţilor şi inamicilor.
• Reflecţia negativă în presă: O continuare a ideii de mai sus, grupurile ajung să fie cunoscute când se întâmplă/fac ceva negativ. (Vezi: Alcool/Droguri/Infracţiuni, de mai sus)
• Turnătorul/ Infiltratul/Agentul Provocator: Cineva pus în organizaţie cu unicul scop de a o investiga/submina. Chiar şi cele mai nesemnificative grupuri sunt luate în vizor. (În anii ‘70 patridul libertar din Ontario a fost investigat de “servicii secrete străine” pentru a determina dacă reprezintă un pericol. Serios … nu inventez chestiile astea).

Altele:

• Paranoia: Fiecare individ este un turnător/infiltrat/agent provocator … cel puţin asta crezi TU, psihopatule.
• Moartea prin succes: Cea mai mică victorie este văzută ca sfârşitul războiului. Toţi pleacă acasă.
• Factorul “Retard”: (Am folosit acest termen şi cu alte ocazii, nu văd rostul de a renunţa la el). Oamenii sunt ori needucaţi ori ignoranţi — da, există o diferenţă între cele două — însă refuză să facă ceva în acest sens … cum ar fi să lase punguţa cu iarbă şi să pună mâna pe o carte, spre exemplu.
• Internetul: O cale formidabilă de a intra în contact cu un număr mare de persoane? Probabil. Dar confortul de a fi un “revoluţionar de canapea” este greu de pus în practică într-o activitate concretă.

Acestea desigur sunt numai câteva probleme ale mişcărilor menţionate, şi în nici un caz o cercetare amănunţită; Există foarte multe alte probleme, chiar mai importante şi nemenţionate în textul de mai sus care pot fi analizate: lipsa disciplinei, selectarea membrilor, căile către putere, acţiunile întreprinse – scopul şi finalitatea lor, şi multe altele, însă m-am gândit să nu lungesc discuţia, riscând să scriu un alt articol kilometric şi obositor, şi să las problema deschisă.

Consideraţi-o un fel de “food for thought”.  

Glumiţe cu nea’ Voicu

Se zice că simţul umorului este unul din acele virtuţi care ne condimentează existenţa, virtute fără de care persoanele ar fi mult mai anoste şi, de ce nu, viaţa ar fi aievea. Dar a fi glumeţ nu este chiar atât de simplu cum ar crede unii, nu-i treabă uşoară să stârneşti râsul unuia sau mai multor indivizi. Nu oricine poate fi comediant. Este un talent rar întâlnit şi destul de greu de dezvoltat.

Recent a ajuns la urechile mele o veste oarecum neaşteptată, zice-se că Mădălin Voicu se ţine de şotii în timpul emisiunilor, de glumiţe, de caterinci chiar, face anecdote şi bancuri încercând să ne amuze, că de, avem destule pe cap, nu-i aşa?

Pentru a-l cita pe însuşi monsieur Voicu: “În 20 de ani România se va scrie cu doi de r”.

Ho, ho, ho, nostim … nostim … ce pot să spun, bravo! Dar hei, de ce păreţi toţi atât de scandalizaţi? E o glumă inocentă, o simplă glumă, nu aveţi simţul umorului? Ce-i cu voi scârnavilor? E clar că domnul Voicu ne invită la o tragere de şireturi comică, la un program de anecdote hazlii. De ce să nu dăm curs invitaţiei sale? Ar fi nedemn, ba chiar semn de proastă creştere ar spune unii …

Aşadar, în acelaşi spirit de glumă cu cel al domnului Voicu, mă gândeam să amuz şi eu “la gente rumeno” cu câteva glumiţe inocente.

“În 20 de ani exemplarele din genul Corvus, al familiei Corvidae, se vor afla pe lista speciilor pe cale de dispariţie“

“În Italia, membrii etniei ‘rrome’ sunt numiţi “obiettivo” de către simpaticii carabinieri“

“Melodia Target Practice a lui Cheloo este chiar nostimă fiindcă agricultorul frustrat nu ştie să folosească o sperietoare“

“Dacă domnul Voicu ar mânca toţi covrigeii din poza în care apare, oare cu ce ar rămâne în jurul gâtului?“

Ehe, uite ăsta ar putea fi un trend foarte nostim şi original. Mădălin Voicu este deci un trend setter, aplauze vă rog! Şi nu vă sfiiţi, faceţi şi voi glumiţe, să ne mai veselim niţel.

Marşul Memorial Marian Cozma

Dumnezeu să-l aibă în pază şi să-l odihnească.

Ei îşi fac damblaua, noi stăm şi suportăm?

S-a întâmplat din nou, un alt caz al violenţei ţiganilor din miile de care am auzit până acum şi, din păcate, de care vom auzi în continuare. De data aceasta însă victima a fost un om care nu şi-a meritat soarta, un om care şi-a dedicat viaţa handbalului şi a cărui dramă a îndoliat foarte mulţi oameni, Marian Cozma.

Cred că nu mai este nevoie să relatez faptele în amănunt, ştirea a ajuns deja la cunoştinţa multor persoane. Pe scurt, pe când se afla într-un club din oraşul maghiar Veszprem, unde activa la echipa de handbal locală, Marian Cozma a fost înjunghiat în inimă de un grup de ţigani puşi pe scandal, iar alături de el au mai fost atacaţi şi câţiva prieteni.

Motivul? Motiv nu există. Pur şi simplu din dorinţa de a epata şi de a demonstra cine e mai şmecher ţiganii au pus ochii pe jucătorul român de o statură impunătoare, l-au scos afară, l-au înjunghiat în inimă, acesta a căzut jos, a fost luat la picioare şi lăsat să moară. Prietenii lui au fost mai norocoşi scăpând cu viaţă, din păcate nu şi teferi, iar din relatările acestora reiese că ţiganii erau gata să folosească şi pistoalele pe care le purtau asupra lor în momentul producerii incidentului.

Stau şi mă întreb, cum poţi avea atâta sânge rece încât fără vreun motiv concret să iei viaţa unui om doar ca să demonstrezi cine este mai şmecher? Cât de înapoiat într-o stare de gândire tribală poţi fi? Acest fapt nu mă miră totuşi, priviţi numai feţele infractorilor:

Feţe de oameni cinstiţi nu-i aşa? Da sigur, aceleaşi tipuri de feţe de care aveţi grijă noaptea când mergeţi pe stradă, sau preferaţi să le ocoliţi când le vedeţi apropiindu-se.

Aceste “feţe” au reuşit să îndolieze nu numai o familie, nu numai români, ci şi maghiari şi sârbi. Personal m-a impresionat reacţia maghiarilor care au fost solidari cu Marian, pot spune că a fost o surpriză la care nu mă aşteptam, dar nici nu-i de mirare, ungurii au aceleaşi probleme ca şi noi când vine vorba de etnia ţigănească.

De ce mă leg de o majoritate vă întrebaţi? Simplu, fiindcă deşi criminalitatea este un fenomen universal dezgustător şi indezirabil este în acelaşi timp practic o veritabilă tradiţie în cadrul acestei etnii care ne face zile amare atât nouă cât şi vecinilor noştrii, şi aş merge într-atât de departe încât să zic că este valabil tuturor ţărilor în care aceştia ajung.

“Nu toţi ţiganii sunt la fel” … total de acord, însă haideţi să nu ne mai ascundem după colţuri jucându-ne de-a “corectitudinea politică” şi să realizăm că majoritatea ţiganilor sunt predispuşi unor asemenea fapte de criminalitate şi că avem o problemă!

În general problema ţiganilor este pusă în cârca majorităţii; ba că noi nu îi acceptăm şi avem prejudecăţi, ba că nu le oferim destule avantaje, ba că nu le respectăm tradiţiile şi nu îi înţelegem, ba că ar trebui să trăim alături de ei pentru a-i înţelege, hai mai dă-o dracu’ de treabă, asemenea idei sunt cele mai mari prostii de care am auzit. Nu am pompat deja miliarde de lei în programe pentru ajutorarea ţiganilor? Nu s-au dus campanii peste campanii în favoarea lor? Nu au locuri rezervate la licee şi facultăţi pentru care românii trebuie să înveţe pe rupte? Nu au loc destule târguri de muncă special organizate pentru ţigani?

Eu zic că deja le-am dat prea mult. Gata! Cât să-i mai suportăm? Cât vom mai trăi cu frica în sân din cauza unei etnii care nu se poate ridica la nivelul nostru de civilizaţie?

Vă place cumva atunci când sunteţi jefuiţi în miljoacele de transport în comun? Vă place cumva să ascultaţi în mod forţat acele manele oribile care îi împing pe ţigani să facă ce fac? Vă place cumva să mergeţi pe stradă venind de la muncă ori de la şcoală şi să fiţi agresaţi sau luaţi în bătaie de joc de nişte scursuri ale societăţii? Vă place să mergeţi cu prietena de mână şi asemenea mizerii să vă strice ziua sau să se ia de persoana iubită? Vă place cumva gândul că un frate, o soră sau oricare altă rudă ar putea ajunge la spital tăiată de o katana mânuită de un “barosan” sau “talentat“? Vă place să vedeţi fete şi băieţi români care îşi atribuie modul de viaţă şi cultura mizerabilă a acestor lepre? Vă place gândul că ar putea intră peste voi în casă? Să continui?

De ajuns, nu noi suntem cei de vină, nu noi suntem cei care produc asemenea fenomene, nu noi trebuie să dăm socoteală! NOI suntem cei care trebuie să ne apărăm şi să luăm atitudine pentru a îndrepta această stare de fapt! Tu cât vei mai suporta, când vei lua atitudine? Iar noi românii cât vom mai accepta asemenea nedreptăţi, cât vom mai accepta ca numele nostru de “Români” să fie tăvălit în noroi de aceşti ţigani, cât vom mai accepta ca aceştia să-şi bată joc de noi şi de simbolurile noastre, şi mai ales când ne vom deschide odată ochii să vedem realitatea aşa cum este ea?

Autorităţile nu fac nimic să ne apere, şi asta o spun la modul general, aşadar să nu se mire stimabilii noştrii când populaţia s-ar putea ridica şi să ia măsuri în acest sens.

O da, am uitat să menţionez, ia priviţi ce a păţit recent un alt sportiv român care nu a vrut să dea bani unor ţigani de pe stradă:

Mai multe informatii privind cazul respectiv aici.

Îl vezi dragă cititorule sau cititoare? Ei bine tu poţi fi următorul/următoarea. A spune că nu avem o problemă este echivalent cu a închide ochii, a accepta ce ni se întâmplă, cu alte cuvinte devenim făptaşi tăcuţi. Cei care tac îşi merită soarta, cei care s-au săturat nu au de ales şi trebuie să ia masuri!

Tu ce vei alege?

PS/ Dumnezeu sa-l odihneasca pe Marian Cozma.