Generaţia Patriotă

Săptămâna aceasta am avut plăcuta ocazie de a lua parte la conferinţa unui profesor universitar american, specialist în ştiinţe politice, care a avut loc la o anume universitate din Bucureşti. Personal consider că numele nu au importanţă şi prefer să nu le menţionez pentru a evita părerile preconcepute.

Aşadar după cum ziceam conferinţa a avut ca subiect principal situaţia politică, socială, economică şi militară din Statele Unite ale Americii începând cu momentul 11 septembrie 2001. Prelegerea domnului profesor a fost după părerea mea destul de pertinentă, atingând anumite puncte care în general nu prea sunt menţionate de analiştii politici, prezentând şi analizând probleme precum recenta criză economică, războiul “contra terorismului”, războiul “preventiv”, curentul neo-conservator, cât şi altele, atât din perspectiva unui specialist cât şi din perspectiva unui cetăţean american liber cugetător care pune la îndoială corectitudinea măsurilor luate de administraţia Bush.

Ceea ce m-a bucurat a fost faptul că în comparaţie cu alţi americani, profesorul menţionat a fost întradevăr obiectiv, neavând o poziţie total pro-americană (precum republicanii) dar în acelaşi timp neavând o atitudine anti-americană cum observ mai nou că e la modă (vezi exemple precum Michael Moore), exprimându-şi părerile în general fără rezerve şi punând la îndoială argumentele neo-conservatorilor în ceea ce priveşte necesitatea aşa zisul război contra terorismului şi măsurile care au fost luate pentru “apărarea cetăţenilor americani şi a patriei”.

El menţiona că odată cu atacurile de la 11 septembrie în S.U.A. a avut loc o renaştere a patriotismului în rândul populaţiei americane, alimentat de administraţia republicană în frunte cu Bush şi Dick Cheney. Aş dori să ne oprim puţin asupra acestui subiect.

Deşi au trecut deja 7 ani îmi amintesc bine evenimentele de după nefastul moment 11 septembrie, ţin minte că timp de aproape o lună de zile, dacă nu chiar mai mult, s-a făcut tam-tam aproape 24 de ore în continuu pe CNN şi Euronews cu privire la atacurile teroriştilor. America a intrat în doliu iar populaţia americană a început să revină la sentimentele patriotice care multă vreme i-au stat la bază.

Când administraţia Bush a început să menţioneze numele lui Bin Laden şi al reţelei Al-Qaeda nu mare mi-a fost mirarea când mulţi americani strigau “Război! Război!” pe fondul unei tragedii naţionale. Momentul acesta a fost bine speculat de către liderii yankei care în sfârşit găsiseră un pretext ca să atace orientul mijlociu.

O chestie interesantă pe care domnul profesor a adus-o la cunoştinţa tuturor a fost reacţia unui congresmen care i-a spus unui coleg “E perfect, în sfârşit avem ocazia de a ataca Irakul“. În mod evident acest fapt denotă adevăratele intenţii ale conducerii americane, puse în practică de vreo câţiva ani încoace şi tot din spusele profesorului amintit se pare că existau planuri în ceea ce priveşte Irakul chiar dinainte de atacurile de la WTC, planuri susţinute de către Israel, principalul “aliat” al S.U.A. din orientul mijlociu. Sincer să fiu îmi pare rău că problema implicării Israelului a fost minimalizată ca importanţă însă mi s-a părut de bun augur şi menţionarea acestui fapt care în general iscă controverse aprinse, dar cred că nu mai este un mister de multă vreme în ceea ce priveşte anumite grupuri de presiune precum AIPAC (American Israel Public Affairs Committee) .

Oricum, la nivel social s-a observat o îngrijorare majoră a cetăţenilor care până atunci credeau că America este de neatins, fapt care a dat apă la moară discursurilor patriotarde ale unor demagogi cu interese ascunse. Efectele acestor discursuri nu au întârziat să apară: Americani arborând steaguri în faţa casei, cursuri şi ore de istorie care ridicau în slăvi istoria măreaţă a pământului celor liberi şi căminul celor curajoşi, acuze de anti-americanism, intoleranţă faţă de cei care păreau să nu se alieze intereselor americane, susţinerea fără echivoc a unor idei precum aberantul război preventiv şi aşa mai departe.

Ba chiar îmi amintesc că atunci când Franţa nu a fost de acord cu intenţiile guvernului S.U.A. de a ataca Afganistanul şi Irakul, yankeii, în “pur spirit patriotic”, au vărsat la canal laptele şi vinul francez, au cerut boicotarea produselor trădătorilor francezi şi nicăieri nu mai erau serviţi “french fries”, ci “liberty fries”, în opinia mea acestea fiind dovada unui patetism patriotard care i-ar face pe “founding fathers” să se răsucească în morminte.

Dar ce se poate observa în toate aceste cazuri? Există vreun element comun? Eu zic că da, mai priviţi odată imaginea de la începutul articolului şi veţi înţelege.

Folosindu-se de noţiunea de “patriotism” liderii americani au reuşit să inducă în opinia publică ideea că oricine nu este de partea S.U.A. este un potenţial pericol, etichetând orice îndoială cu privirea la legitimitatea războiului “contra terorismului” şi în general a afacerilor americane drept anti-americanism şi, în cazul propriilor cetăţeni, trădare. Defapt, s-a mers atât de departe încât patriotismul american să fie asociat şi să se identifice cu doctrina neo-conservatoare, şi naiba să te pună să o pui la îndoială că şti ce urmează şi la ce să te aştepţi.

Stau şi mă întreb cum naiba se poate ca lumea să fi căzut în această plasă? Cât de dobitoc să fii să nu vezi, chiar şi după atacarea Irakului, că America nu este ameninţată de inamicii exteriori, ci de cei dinăuntrul său?

Nu sunt eu mare apărător al lumii islamice, sunt chiar foarte critic în privinţa ei, dar îmi spuneţi mie că Irakul reprezenta pentru America un pericol atât de mare încât a fost nevoie să intre şi să-l distrugă pe Saddam pentru a se simţi în siguranţă? Hai că o gogoaşă mai mare ca asta nici nu puteam să aud. Ba mai mult, în ţara “liberei exprimări” şi a “toleranţei” s-a ajuns la concluzia că orice este de natură musulmană trebuie stârpit, că este forţa care ameninţă temelia americană … cum s-a spus de altfel şi de Japonia, şi de Germania, şi de Uniunea Sovietică în trecut, numai că atunci era vorba de adevărate forţe mondiale. Aşadar orientul mijlociu a devenit un cuib de terorişti pe care America trebuie să-l democratizeze cu forţa, încordându-şi muşchii de super-putere mondială şi prin propriul patriotism să salveze lumea de ameninţarea teroristă.

Nu vi se pare că aceste acţiuni şi măsuri se aliniază perfect cu interesele locale ale Israelului? Mie cam aşa mi se pare, mai ales că poporul american este minţit de ani de zile în privinţa situaţiei palestinienilor şi oferă susţinere necondiţionată statului zionist Israel. Ei bine dragă, astăzi palestinienii, irakienii, afganii şi mai nou iranienii sunt cancerul care devorează temelia lumii civilizate. Nu că ar fi musulmanii nişte îngeraşi de felul lor (mai ales în Europa), dar haideţi să fim serioşi, nu se pot pune cu Europa sau America.

Aşadar cum priveşte “patriotul american modern” situaţia actuală la nivel global, rolul ţării sale şi obligaţiile sale ca cetăţean?:

• America este singura salvatoare a lumii şi apărătoare a libertăţii. PUNCT!
• A fi patriot înseamnă a fi neo-conservator şi să-ţi urmezi liderii orbeşte fiindcă ei deţin adevărul.
• A lansa războaie preventive chiar dacă nu ai destule dovezi pentru a demonstra veridicitatea argumentelor tale este o chestie cât se poate de firească.
• A sancţiona şi blama orice îndoială în ceea ce priveşte corectitudinea şi măreţia americii este o obligaţie patriotică şi a etichetă orice individ neîncrezător drept anti-american este un lucru impreativ (ştiţi voi, cum fac şi anumiţi oameni cu perciuni şi nas mare dacă începi să pui întrebări incomode).
• Şi nu în ultimul rând să te doară fix undeva de drepturile pe care însuşi tu le-ai susţinut atât vreme şi pe care le-ai numit temelia ţării tale şi valorile poporului tău este o chestie naturală în momente de criză şi război (nu cred că trebuie să dau aici decât un singur exemplu: Guantanamo).

Nu pot decât să-mi exprim indignarea în privinţa faptului că toţi liderii americani în momente de criză au bastardizat şi s-au folosit în cel mai murdar mod de nobilul sentiment al patriotismului pentru a-şi atinge scopurile, şi de asemena nu am cum să nu fiu indignat de clasa retarzilor americani care datorită aroganţei lor susţin nişte lideri care nu numai că nu le susţin interesele adevărate dar pe care îi mai şi doare undeva de cei care i-au împuternicit să ia decizii. De altfel aceeaşi chestie se observă în toată lumea, chiar şi în România, liderii se folosesc de discursuri populiste şi patriotarde pentru a-şi atinge scopurile murdare fără să le pese defapt de istoria, siguranţa şi binele poporului lor. E de-a dreptul strigător la cer şi mai mai că îmi vine să vomit când văd astfel de manifestări mârşave şi de prost gust.

Patriotismul înseamnă dedicaţie, dragoste, sacrificiu, respect, onoare, curaj, loialitate, nu ceea ce vor unii lideri să pară, credinţă oarbă în cei care te conduc, iar acest fapt este valabil pentru fiecare naţiune de pe pământ.

De spus ar mai fi multe dar simt că mă întind prea mult, aşadar mă voi opri aici, însă nu înainte de a va aminti că astăzi este ziua armatei şi că merită să ne amintim măcar odată pe an de bravii soldaţi ai armatei române care pe parcursul a sute de ani au luptat pentru pământul pe care trăim şi pentru poporul lor.

Cinste şi glorie lor, tuturor eroilor!

LOLFAGGOTS

Ador dimineţile de sâmbătă, când te trezeşti fără să te gândeşti că trebuie să mergi la muncă sau la facultate, când îţi planifici ziua lenevind în papuci şi în halatul de casă, când te gândeşti dacă mai bine ieşi prin oraş cu prietenii, dacă te duci la meci sau dacă îţi vei pierde ziua jucându-te Counter Strike. În cazul meu aş mai adaugă “când iei micul dejun şi citeşti aberaţiile care apar prin presă română”. Ei bine face-se că în această splendidă zi de sâmbătă iarăşi recurg la gestul “facepalm“. Motivul? Acest articol.

Dacă nu aţi avut răbdare să citiţi tot atunci vă rog să-mi permiteţi să fac o descriere sumară: S.R.I. este cu ochii pe emo şi l-e investighează atent fiecare mişcare.

Fraţilor, acum nu mai avem de ce să ne temem, S.R.I. în sfârşit s-a sesizat în privinţa acestei periculoase secte de satanişti care schingiuiesc pisici noaptea în cimitire şi le beau sângele înaintea ritualurilor dedicate lui Belzebut şi Tălpii Iadului. Copii noştri sunt apăraţi de periculoşii şi odioşii emo care vor să-i atragă în grupurile lor macabre pentru a participa la sinucideri în masă şi orgii. Tineretul este salvat, parol!

În ultima vreme am observat că din ce în ce mai multă lume a ajuns să cunoască fenomenul emo, graţie unei sărmane tinere emo care s-a aruncat de la etaj fiindcă … defapt chiar nu ştiu de ce a sărit, o fi fost “viaţa mizerabilă şi lipsită de sentimente” de vină sau “nimeni n-o înţelegea“. În fine, clar este că astăzi orice cocalar care poartă un tricou cu “de puta madre” ştie ce-i aia emo. Ba chiar auzisem odată nişte bătrâne stând la gargară şi bârfind pe cei ce treceau prin faţă scării: “Îl vezi bre pe ăla? Asta-i d’ăla din secta aia de se tăie pe vene şi se sinucid, imo din’ăia. Cum, nu te-ai uitat la Diaconescu?”

Deşi penibili şi demni de dispreţ trebuie totuşi să recunosc că emoiştii au fost întrecuţi de cei de la S.R.I. Nu-mi vine să cred că “stimabilii” de la serviciile secrete sunt atât de dobitoci încât au creat o echipă specială care stă pe urmele unor adolescenţi vai de capul lor care se îndoapă în Mcdonalds-uri cu tot felul de e-uri şi chimicale, care ascultă muzică gay şi care sunt luaţi peste picior de către întreaga lume.

Ba mai mult, se laudă că ar avea şi informatori în rândurile copiilor depresivi şi împopoţonaţi în zdrenţe negre. Hai lasă-mă, şi mai exact ce va zic “informatorii” travestiţi în băiete? Că Mădălina a luat notă 4 la matematică şi a plâns că profesorii nu o înţeleg? Că Mircea a fost certat de mama lui fiindcă i-a furat rimelul? Că Mihai nu şi-a făcut temele şi taică-su l-a făcut prost şi fătălău? Că pe Mirabela a înşelat-o Sorin cu Ciprian şi se gândeşte să devină lesbiană?

Ceea ce mi s-a părut şi mai stupid este următoarea declaraţie a şefului IJP Timiş:

“Poliţia, din păcate, e singura instituţie care se implică în tot ceea ce înseamnă salvarea societăţii. În afara poliţiei, care chiar face ceva concret în direcţia emo, celelalte instituţii care ar trebui să o facă o fac, din păcate, doar declarativ. Noi am implicat în acţiunea noastră şi prefectura, Inspectoratul Şcolar, CJT, Protec- ţia Copilului, SRI şi SIPI (Serviciul Independent de Protecţie Informativă – n.r.)”

Băi eşti nebun? S-au găsit cine să fie super eroi şi salvatori ai societăţii române. Şi mai exact ce faceţi voi “concret” pentru a tine curentul emo sub control? Daţi amenzi celor care le vând lame de ras? Îi trimiteţi la închisoare pe cei care le vând cipici şi espadrile în pătrăţele? Lucraţi mână în mână cu serviciile secrete din alte state pentru a pune capăt celor care cântă muzică emo? Mda, măsuri foarte concrete monşer, aşadar aici se duc banii contribuabililor. Vă mulţumim că ne apăraţi, vă mulţumim nespus o salvatori ai societăţii.

Haideţi să vă dau eu nişte sfaturi, eu zic că nu ar trebui să vă limitaţi numai la emo, eu zic să îi supravegheaţi şi pe rapperi, nu de altă dar cântă despre marijuana şi înjură poliţia. Asta e clar o provocare şi o acţiune împotriva binelui societăţii. Ar trebui să-i supravegheaţi şi pe rockeri, nu de alta dar ştiţi voi, ăştia-s pletoşii aia de’ai lu satana de care vă povesteau superiorii că-i investigau pe vremea lui Ceau, ce, nu aţi auzit de Burzum? Să nu uităm, aveţi mare grijă cu minimalistii, ce naiba, uitaţi-vă la ei, seamănă leit cu emo dar se îmbracă în culori vii şi sunt veseli, eu zic că vor să va conducă pe o pistă greşită, fiţi precauţi, apăraţi-ne.

Felul în care S.R.I. tratează această problemă nesemnificativă este de-a dreptul “jenibilă”. După ce că în Timişoara mafia imobiliară îşi face de cap, după ce că maghiarii separatişti se pregătesc de referendum pentru autonomie cu o zi înainte de ziua noastră naţională, după ce că mafia ţigănească şi românească lucrează nestingherite (mână în mână cu “ghici-cine”), după ce că agenţii serviciilor secrete străine se află pe teritoriul României şi, credeţi-mă sau nu, sigur nu doresc binele românilor, voi sunteţi pe urmele unei adunături de adolescenţi retarzi care prezintă acelaşi grad de ameninţare cu un copil neastâmpărat din şcoala generală? Pentru asta plăteşte lumea taxe de se satură?  Aşa îi apăraţi voi pe români şi interesele lor?

Băi fripturişti cu capete pătrate, treceţi la muncă!