Traducere:

Punctul de vedere al unui amerindian asupra imigraţiei

De David. A Yeagley

Ca indian – descendent direct al tribului războinic Comanche “Vulturul Pleşuv” (1893-1906) – am fost întotdeauna fascinat de străini. Am admirat curajul lor imens şi hotărârea lor. Au făcut o călătorie periculoasă din ţara lor. Au învăţat o limbă nouă şi obieciuri noi, toate acestea pe un tărâm nou. Mi-au adus lumea.

(“Indian”? Desigur, multe triburi se referă la ele însele cu numele lor original. Dar asta se întâmplă numai în limba lor, şi nimeni altcineva în afară de ei înşişi nu ar înţelege la cine se referă defapt. Nu există un termen colectiv pentru “indieni” în nici o limbă a vreunui trib. Termenul modern “Native American” (n.r. nativ american), creat în anii ‘70 de stângişti, este ambiguu. Mulţi indieni nici măcar nu folosesc acest termen – numai ceea ce eu numesc “tribul universitar” îl foloseşte, adică acei indieni cu studii universitare conduşi de profesori radicali albi; şi desigur mass-media care se vrea corectă politic. Numele pe care l-am purtat pentru prima dată în ochii omului alb a fost acela de “indieni”. Asta suntem încă de pe vremea lui Columb. Aşa s-au numit cei mai faimoşi războinci ai noştrii. Credeţi-mă, amerindienii prefer termenul de “indieni”. Este specific istoriei, indiferent de originea sa. Numele acesta poartă cu sine asocierile emoţionale şi psihologice ale războinicului. Stânga, desigur, doreşte să îndepărteze asta. Hei, numiţi-mă sălbatic!)

A juca rolul de gazdă a fost dintotdeauna un obicei indian – după cum au învăţat şi pelerinii. Cu toate acestea, unii ar spune că noi indienii am fost prea primitori pentru binele nostru.

America de astăzi face aceeaşi greşeală pe care noi indienii făcut-o acum aproape patru veacuri. America primeşte prea mulţi străini. Iar noi indienii am putea ajunge să pierdem această ţară din nou. Probabili mulţi albi care au fost spălaţi pe creier de mass-media să creadă că noi indienii suntem liberalii supremi vor fi surprinşi de ceea ce zic, însă există puţine grupuri care privesc fenomenul imigraţiei în masă mai sumbru decât noi amerindienii.

Conform ProjectUSA.org, populaţia Statelor Unite se va dubla în timpul vieţii odraslelor noastre, ca rezultat direct al fluxului  masiv şi necontrolat de străini care au început să ne inunde pământurile de la promulgarea Actului Imigraţiei, din 1965.

Toţi americanii vor avea de suferit, dar indienii vor avea de suferit cel mai mult.

Nu mă refer aici la competiţia pentru slujbe, pământ, case, energie, apă şi alte resurse finite – deşi toate acestea sunt importante. Me refer la ceva mult mai profund. Distrugerea demografică a Anglo-Americii va aduce cu sine catastrofa finală a populaţiei noastre.

Care catastrofă? Catastrofa de a ne trezi într-o zi şi să realizăm că albii nu mai conduc această ţară.

Dar de ce i-ar păsa unui indian de aşa ceva? Se presupune doar că albii sunt duşmanii noştrii.

Ei bine, da, au fost. Dar ca războinici am descoperit că sunt adversari valoroşi şi formidabili. Înfrângerea este amară. Dar când îţi respecţi cuceritorul este mult mai uşor de suportat.

Dacă Anglo-America îşi va abandona pământurile negrilor, mexicanilor, asiaticilor, populaţiilor din orientul mijlociu şi altor astfel de popoare, pentru un indian ar fi ca şi cum ar pierde această ţară pentru a doua oară. Am avut timp destul pentru a ne reconcilia cu America Albă. Dar nu cunoaştem aceste popoare noi care vin. Nu am dus nici o luptă cu ei, nu am avut nici un tratat cu ei, şi nu avem vreun motiv pentru a le acorda un respect special.

Dacă situaţia va decurge în continuare în felul în care decurge astăzi, noi indenii ne-am putea trezi îngenunchind înaintea unor populaţii străine care nu i-au înfrânt vreodată pe străbunii noştrii în luptă – şi care mai mult ca sigur nici nu ar fi putut!

Noi indienii – mai ales triburile războinice precum poporul meu, Comanche – recunoaştem un spirit înrudit în protestanţii albi anglo-saxoni. Ne este asemenea în mai multe feluri decât el însuşi îşi poate da seama.

Tribul Comanche a fost unul dintre cele mai intolerante popoare indiene. Nu aveam nevoie de nimeni, fie ei albi, mexicani sau chiar alţi indieni. Când coboram ca tunetul pe câmpiile de sud-vest luam pământul pe care îl doream şi îndepărtam pe oricare alţii. Am creat viaţa pe care ne-o doream cu preţul altor populaţii.

Omul alb a făcut la fel, doar că a făcut-o la o scară mult mai mare.

În trecut, se ştie că tribul Comanche onora puterea altor popoare. Razboincii Comanche chiar adoptau băieţi albi tineri captivi, dacă aceştia dădeau dovadă de curaj şi de spirit de luptător.

În multe feluri, indienii îl văd pe alb ca pe un fel de fiu adoptiv – naiv, nesăbuit şi destructiv uneori – dar fără îndoială tăiat din acelaşi trunchi războinic ca noi înşine.

Nu îi vedem pe negrii, mexicani, asiatici, arabi şi pe alţii în aceeaşi lumină. Aceste populaţii au întradevăr propriile lor virtuţi şi tradiţii, însă nu au vreo legătură istorică cu noi. Ne sunt străini.

Dacă vor să ne conducă, trebuie să ne cucerească aşa cum a făcut şi omul alb – pe câmpul de luptă, pe calea armelor. Aceasta este singura cale onorabilă pentru un războinic.

Omul alb pare-se că şi-a pierdut spiritul, iar noi indienii vedem asta. Vedem cum abandonează această ţară altora, iar acest fapt ne umple inimile de teamă. Căci noi suntem parte din pământurile pe care el le abandonează. Ne abandonează străinilor aşa cum baronii medievali îşi abandonau şerbii când îşi vindeau pământurile.

Dar noi nu suntem şerbi, noi suntem razboinci. Şi nu ne vom supune unor popoare care nu au dus vreo luptă cu noi.

Albul trebuie să-şi recapete spiritul războinic şi să-şi redobândească pământurile.

În acea luptă voi sta alături de el şi îi voi oferi puterea pe care o deţin pentru a-i asigura victoria. Ha tu vi chat!*

* ”O vom scoate la capat” – în limba Comanche.

Sursa