13 Septembrie 1899, momentul naşterii unui erou al neamului românesc, luptător pentru drepturile şi onoarea României creştine în perioadă interbelică, politician şi vizionar talentat numit de mulţi drept “părintele naţionalismului european”.

Se pot spune multe despre personalitatea măreaţă a lui Corneliu Zelea Codreanu şi despre faptele sale, despre luptele din Iaşi împotrivă pericolului comunist, despre luptele din anii studenţiei şi ridicarea maselor studenţeşti împotrivă înstrăinării, despre începuturile carierei politice, greutăţile închisorilor, acuzaţiile şi vorbele de ocară injuste, despre Legiunea Arhanghelului Mihail, despre scrierile sale, suferinţele trăite până la moartea martirică şi totuşi cuvintele nu pot exprima adevărata esenţa a acestui gigant al naţiei române.

Mulţi l-au dezagreat, mulţi l-au scuipat, mulţi l-au denigrat şi încă o fac, fie din neştiinţă fie din interes propriu şi intenţionat, însă nici unul dintre aceştia nici măcar nu s-a sinchisit să înţeleagă vorbele sale şi mentalitatea sa, mentalitate ce a dat naştere celei mai pure forme de naţionalism românesc, gândire care din punct de vedere politic transcede limitele laicului, ale politicii de berărie, de “Capşa”, îmbinându-se perfect cu credinţa creştin-ortodoxă ancestrală a neamului românesc şi dând lumii şi mai ales poporului român o doctrina creştin-naţionalistă, justă şi eroică.

Dacă fascismul lui Mussolini se baza pe superioritatea statului şi naţional-socialismul lui Hitler se baza pe superioritatea rasei nu acelaşi lucru poate fi spus însă despre Codreanu, al cărui “legionarism” s-a bazat exclusiv pe superioritatea sufletească a celui ce în numele poporului lui era pregătit să ia asupra sa crucea neamului şi să o care până în momentul biruinţei şi renaşterii române sau până în momentul propriei sale stingeri.

Puteţi de asemenea citi părerile şi impresiile filozofului italian Julius Evola legate de Legiune şi de întâlnirea sa cu Corneliu Z. Codreanu aici sau aici. Vă asigur că merită!

Vă ofer numai un scurt pasaj al lucrării The Tragedy of the Romanian ‘Iron Guard’: Codreanu de Julius Evola.

“Through a group of Legionaries who part comes towards us a young, tall, slender man, with an uncommon expression of nobleness, frankness and energy imprinted on his face : azure grey eyes, open forehead, genuine Roman-Aryan type : and, mixed with virile traits, something contemplative, mystical in the expression. This is Corneliu Codreanu, the leader and founder of the Romanian ‘Iron Guard’, the one who is called ‘assassin’, ‘Hitler’s henchman’, ‘anarchist conspirator’, by the world press, because, since 1919, he has been challenging Israel, and the forces which are more or less in cahoots with it, at work in the Romanian national life.

Among all the leaders of the national movements we have met during our journeys through Europe, few, or none, have given us so favourable an impression as Codreanu. We have discovered in speaking with him as perfect an agreement of ideas as with few others, and we have met in few the capacity to rise so resolutely from the plane of the contingent and to relate to premises of genuinely spiritual nature a will of political-national renewal. Codreanu himself has not concealed his satisfaction in meeting someone with whom something more than the stereotyped formula ‘constructive nationalism’ can finally be expressed, a formula which fails to grasp the essence of the Romanian legionary movement.”

În amintirea şi cinstirea memoriei acestui colos al spiritualităţii şi naţionalismului românesc, a acestui martir care îşi are locul în ceruri alături de toţi eroii neamului, nu pot spune decât un răspicat, puternic şi mândru “Prezent!” la apelul numelui său.

Corneliu Zelea Codreanu – PREZENT!

Cinste eroilor neamului român!

SUN OF ROMANIA!

Astazi se implinesc 67 de ani de la inceputul campaniei din est din timpul celui de-al doilea razboi mondial, campania de eliberare a Bucovinei si Basarabiei de sub ocupatia sovietica criminala care a survenit in urma semnarii pactului Ribbentrop-Molotov.

Tribut armatei romane din timpul celui de-al doilea razboi mondial:

Sa ne amintim deci de eroii Romani cazuti in acele zile, si de ce nu pe durata intregului razboi. Razboiul de reintregire al neamului, dupa cum toata lumea stie (sau ar trebui sa stie) a fost pentru Romani nu o ocazie de a lua in stapnire nejusta teritorii care nu le apartineau, sau o ocazie de a provoca masacre si de a se inscrie pe lista sustinatorilor holocaustului cum le place unora sa sustina, a reprezentat razboiul sfant de recuperare a mosiilor nedrept ocupate cu un an inainte si de eliberare a fratilor romani din Basarabia si Bucovina, precum si sansa de a ne demonstra taria, forta si puterea in fata unui dusman terifiant si a intregii lumi.

In zilele noastre am auzit de anumiti indivizi, atat romani cat si straini, “intelectuali” cat si insi modesti, care sustin ca Antonescu ar fi trebuit sa se opreasca la Nistru, acolo unde hotarele romane se sfarseau, si deasemenea ca datorita continuarii ostilitatilor dincolo de Nistru Antonescu se face vinovat de cotropire si astfel nu se distinge de restul fortelor axei si aliatilor axei pentru care razboiul reprezenta un conflict nedemn de “ocupatie”.

Sa ne amintim totusi ca din cateva puncte de vedere Maresalul nu putea sa se opreasca la Nistru deoarece acest fapt nu era tocmai favorabil intereselor Romaniei si a natiei romane.

Din punct de vedere militar:

  • Uniunea sovietica nu era nici pe departe infranta.
  • Ungaria, cu care Romania se afla in competite pentru castigarea increderii Berlinului, lupta in continuare.
  • Bulgaria era pe punctul de a intra in razboi.

Din punct de vedere politic:

  • Antonescu urmarea obtinerea sprijinului din partea Germaniei pentru restabilirea unitatii teritoriale si in vest (vezi teritoriul din nord vestul Transilvaniei ocupat de horthyisti in urma dictatului de la Viena).

Din punct de vedere moral:

  • Participarea la un razboi de coalitie nu se putea opri pana cand inamicul nu era infrant.

Eliberarea Basarabiei:

Cu alte cuvinte, ori luptam, ori ne duceam naibii! Alte solutii nu aveam la momentul respectiv.

Oricum, avand in vedere ca este 22 iunie nu puteam sa nu amintesc de ordinul de zi al Maresalului, ordin ce a mobilizat toate fortele umane ale romanilor in fata unui razboi sfant:

Intradevar inaltatoar, puteti citi un fragment al “Proclamatiei catre Tara” aici, va asigur ca merita. ;)

Si cum am avut rude care au luptat pe frontul din est, si am prieteni ai caror strabuni au luptat pentru onoarea si gloria Romaniei, nu puteam sa uit de “Marsul Basarabilor”, cantecul ostasilor Romani de la inceputul razboiului:

MARSUL BASARABILOR

Azi noapte la Prut, razboiul a-nceput,
Romanii trec dincolo iara,
Sa ia inapoi prin arme si scut,
Mosia pierduta asta vara.

Refren:
Mergem in campia Basarabilor,
Plina de grane, plina de dor.
Si-n Bucovina cu manastiri si brazi,
Mergem la lupta dragi camarazi.

Azi Prutul uneste pe fratii Romani,
Si Nistrul al nostru e iara,
Iar Bugu-i hotar, intre noi si pagani,
Din Tisa la Bug vrem hotare.

Refren:
Mergem in campia Basarabilor,
Plina de grane, plina de dor.
Si-n Bucovina cu manastiri si brazi,
Mergem la lupta dragi camarazi.

Traiasca Romanul si Patria sa
Ca-n vremuri de odinioara,
Nimic nu vom da, pe veci vom jura,
Credinta in Rege si Tara.

Glorie ostasilor cazuti in lupta pentru libertate si onoare! Glorie Maresalului! Fie ca sacrificiul si memoria lor sa nu fie uitate in veci. Traiasca Romania! – Generatia Patriota

In Memoriam

In memoria maresalului Romaniei Mari, Ion Victor Antonescu ( 15 iunie 1882 – 1 iunie 1946)

Eroii nu mor niciodata!

Scena asasinatului maresalului Antonescu din filmul “Oglinda” (1993):

Glorie Maresalului Antonescu!