Patriotismul american în zilele noastre

Săptămâna aceasta am avut plăcuta ocazie de a lua parte la conferinţa unui profesor universitar american, specialist în ştiinţe politice, care a avut loc la o anume universitate din Bucureşti. Personal consider că numele nu au importanţă şi prefer să nu le menţionez pentru a evita părerile preconcepute.

Aşadar după cum ziceam conferinţa a avut ca subiect principal situaţia politică, socială, economică şi militară din Statele Unite ale Americii începând cu momentul 11 septembrie 2001. Prelegerea domnului profesor a fost după părerea mea destul de pertinentă, atingând anumite puncte care în general nu prea sunt menţionate de analiştii politici, prezentând şi analizând probleme precum recenta criză economică, războiul “contra terorismului”, războiul “preventiv”, curentul neo-conservator, cât şi altele, atât din perspectiva unui specialist cât şi din perspectiva unui cetăţean american liber cugetător care pune la îndoială corectitudinea măsurilor luate de administraţia Bush.

Ceea ce m-a bucurat a fost faptul că în comparaţie cu alţi americani, profesorul menţionat a fost întradevăr obiectiv, neavând o poziţie total pro-americană (precum republicanii) dar în acelaşi timp neavând o atitudine anti-americană cum observ mai nou că e la modă (vezi exemple precum Michael Moore), exprimându-şi părerile în general fără rezerve şi punând la îndoială argumentele neo-conservatorilor în ceea ce priveşte necesitatea aşa zisul război contra terorismului şi măsurile care au fost luate pentru “apărarea cetăţenilor americani şi a patriei”.

El menţiona că odată cu atacurile de la 11 septembrie în S.U.A. a avut loc o renaştere a patriotismului în rândul populaţiei americane, alimentat de administraţia republicană în frunte cu Bush şi Dick Cheney. Aş dori să ne oprim puţin asupra acestui subiect.

Deşi au trecut deja 7 ani îmi amintesc bine evenimentele de după nefastul moment 11 septembrie, ţin minte că timp de aproape o lună de zile, dacă nu chiar mai mult, s-a făcut tam-tam aproape 24 de ore în continuu pe CNN şi Euronews cu privire la atacurile teroriştilor. America a intrat în doliu iar populaţia americană a început să revină la sentimentele patriotice care multă vreme i-au stat la bază.

Când administraţia Bush a început să menţioneze numele lui Bin Laden şi al reţelei Al-Qaeda nu mare mi-a fost mirarea când mulţi americani strigau “Război! Război!” pe fondul unei tragedii naţionale. Momentul acesta a fost bine speculat de către liderii yankei care în sfârşit găsiseră un pretext ca să atace orientul mijlociu.

O chestie interesantă pe care domnul profesor a adus-o la cunoştinţa tuturor a fost reacţia unui congresmen care i-a spus unui coleg “E perfect, în sfârşit avem ocazia de a ataca Irakul“. În mod evident acest fapt denotă adevăratele intenţii ale conducerii americane, puse în practică de vreo câţiva ani încoace şi tot din spusele profesorului amintit se pare că existau planuri în ceea ce priveşte Irakul chiar dinainte de atacurile de la WTC, planuri susţinute de către Israel, principalul “aliat” al S.U.A. din orientul mijlociu. Sincer să fiu îmi pare rău că problema implicării Israelului a fost minimalizată ca importanţă însă mi s-a părut de bun augur şi menţionarea acestui fapt care în general iscă controverse aprinse, dar cred că nu mai este un mister de multă vreme în ceea ce priveşte anumite grupuri de presiune precum AIPAC (American Israel Public Affairs Committee) .

Oricum, la nivel social s-a observat o îngrijorare majoră a cetăţenilor care până atunci credeau că America este de neatins, fapt care a dat apă la moară discursurilor patriotarde ale unor demagogi cu interese ascunse. Efectele acestor discursuri nu au întârziat să apară: Americani arborând steaguri în faţa casei, cursuri şi ore de istorie care ridicau în slăvi istoria măreaţă a pământului celor liberi şi căminul celor curajoşi, acuze de anti-americanism, intoleranţă faţă de cei care păreau să nu se alieze intereselor americane, susţinerea fără echivoc a unor idei precum aberantul război preventiv şi aşa mai departe.

Ba chiar îmi amintesc că atunci când Franţa nu a fost de acord cu intenţiile guvernului S.U.A. de a ataca Afganistanul şi Irakul, yankeii, în “pur spirit patriotic”, au vărsat la canal laptele şi vinul francez, au cerut boicotarea produselor trădătorilor francezi şi nicăieri nu mai erau serviţi “french fries”, ci “liberty fries”, în opinia mea acestea fiind dovada unui patetism patriotard care i-ar face pe “founding fathers” să se răsucească în morminte.

Dar ce se poate observa în toate aceste cazuri? Există vreun element comun? Eu zic că da, mai priviţi odată imaginea de la începutul articolului şi veţi înţelege.

Folosindu-se de noţiunea de “patriotism” liderii americani au reuşit să inducă în opinia publică ideea că oricine nu este de partea S.U.A. este un potenţial pericol, etichetând orice îndoială cu privirea la legitimitatea războiului “contra terorismului” şi în general a afacerilor americane drept anti-americanism şi, în cazul propriilor cetăţeni, trădare. Defapt, s-a mers atât de departe încât patriotismul american să fie asociat şi să se identifice cu doctrina neo-conservatoare, şi naiba să te pună să o pui la îndoială că şti ce urmează şi la ce să te aştepţi.

Stau şi mă întreb cum naiba se poate ca lumea să fi căzut în această plasă? Cât de dobitoc să fii să nu vezi, chiar şi după atacarea Irakului, că America nu este ameninţată de inamicii exteriori, ci de cei dinăuntrul său?

Nu sunt eu mare apărător al lumii islamice, sunt chiar foarte critic în privinţa ei, dar îmi spuneţi mie că Irakul reprezenta pentru America un pericol atât de mare încât a fost nevoie să intre şi să-l distrugă pe Saddam pentru a se simţi în siguranţă? Hai că o gogoaşă mai mare ca asta nici nu puteam să aud. Ba mai mult, în ţara “liberei exprimări” şi a “toleranţei” s-a ajuns la concluzia că orice este de natură musulmană trebuie stârpit, că este forţa care ameninţă temelia americană … cum s-a spus de altfel şi de Japonia, şi de Germania, şi de Uniunea Sovietică în trecut, numai că atunci era vorba de adevărate forţe mondiale. Aşadar orientul mijlociu a devenit un cuib de terorişti pe care America trebuie să-l democratizeze cu forţa, încordându-şi muşchii de super-putere mondială şi prin propriul patriotism să salveze lumea de ameninţarea teroristă.

Nu vi se pare că aceste acţiuni şi măsuri se aliniază perfect cu interesele locale ale Israelului? Mie cam aşa mi se pare, mai ales că poporul american este minţit de ani de zile în privinţa situaţiei palestinienilor şi oferă susţinere necondiţionată statului zionist Israel. Ei bine dragă, astăzi palestinienii, irakienii, afganii şi mai nou iranienii sunt cancerul care devorează temelia lumii civilizate. Nu că ar fi musulmanii nişte îngeraşi de felul lor (mai ales în Europa), dar haideţi să fim serioşi, nu se pot pune cu Europa sau America.

Aşadar cum priveşte “patriotul american modern” situaţia actuală la nivel global, rolul ţării sale şi obligaţiile sale ca cetăţean?:

• America este singura salvatoare a lumii şi apărătoare a libertăţii. PUNCT!
• A fi patriot înseamnă a fi neo-conservator şi să-ţi urmezi liderii orbeşte fiindcă ei deţin adevărul.
• A lansa războaie preventive chiar dacă nu ai destule dovezi pentru a demonstra veridicitatea argumentelor tale este o chestie cât se poate de firească.
• A sancţiona şi blama orice îndoială în ceea ce priveşte corectitudinea şi măreţia americii este o obligaţie patriotică şi a etichetă orice individ neîncrezător drept anti-american este un lucru impreativ (ştiţi voi, cum fac şi anumiţi oameni cu perciuni şi nas mare dacă începi să pui întrebări incomode).
• Şi nu în ultimul rând să te doară fix undeva de drepturile pe care însuşi tu le-ai susţinut atât vreme şi pe care le-ai numit temelia ţării tale şi valorile poporului tău este o chestie naturală în momente de criză şi război (nu cred că trebuie să dau aici decât un singur exemplu: Guantanamo).

Nu pot decât să-mi exprim indignarea în privinţa faptului că toţi liderii americani în momente de criză au bastardizat şi s-au folosit în cel mai murdar mod de nobilul sentiment al patriotismului pentru a-şi atinge scopurile, şi de asemena nu am cum să nu fiu indignat de clasa retarzilor americani care datorită aroganţei lor susţin nişte lideri care nu numai că nu le susţin interesele adevărate dar pe care îi mai şi doare undeva de cei care i-au împuternicit să ia decizii. De altfel aceeaşi chestie se observă în toată lumea, chiar şi în România, liderii se folosesc de discursuri populiste şi patriotarde pentru a-şi atinge scopurile murdare fără să le pese defapt de istoria, siguranţa şi binele poporului lor. E de-a dreptul strigător la cer şi mai mai că îmi vine să vomit când văd astfel de manifestări mârşave şi de prost gust.

Patriotismul înseamnă dedicaţie, dragoste, sacrificiu, respect, onoare, curaj, loialitate, nu ceea ce vor unii lideri să pară, credinţă oarbă în cei care te conduc, iar acest fapt este valabil pentru fiecare naţiune de pe pământ.

De spus ar mai fi multe dar simt că mă întind prea mult, aşadar mă voi opri aici, însă nu înainte de a va aminti că astăzi este ziua armatei şi că merită să ne amintim măcar odată pe an de bravii soldaţi ai armatei române care pe parcursul a sute de ani au luptat pentru pământul pe care trăim şi pentru poporul lor.

Cinste şi glorie lor, tuturor eroilor!

 

Kosovo Je Srbija!

Au trecut 7 zile de la declararea unilaterala de independenta a statului Kosovo, perioada in care s-au intamplat, s-au zis si s-au scris multe. Eu unu am asteptat sa treaca o perioada de timp tocmai pentru a vedea cum evolueaza situatia.

Deci, s-o luam de la inceput. Dupa cum probabil stiti etnicii albanezi din Kosovo, sprijiniti de “Unchiul Sam”, NATO si unele state membre ale uniunii europene si-a declarat independeta pe data de 17 Februarie 2008 incalcand dreptul international si suveranitatea Serbiei, formand astfel un nou stat.

Reactiile nu au asteptat sa apara. Pe de o parte bucurie de partea albanezilor, iar pe de alta parte tristete, manie si furie din partea sarbilor.

Daca albanezii sunt sustinuti de jucatorii mari din “concertul international”, sarbii sunt sprijiniti de Romania, Bulgaria, Grecia,Cipru, Slovacia, Spania, Rusia si chiar China.

Ceea ce a avut loc defapt nu este numai vointa unui asa zis “popor kosovar“, care este in majoritate numai o populatie de teroristi si islamo-extremisti care ar fi trebuit deportati inapoi in tara lor de bastina, ci si continuarea jocului de sah inceput dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cunoscut si ca ‘razboiul rece’. Vorba unui bun prieten de-al meu: “Fi tu atent, ca razboiul rece abia acuma se incalzeste“.

De ce spun asta? Pai haideti sa analizam putin situatia. Cine ii sustine pe albanezi? Statele Unite ale Americii. Cine ii sustine pe sarbi? Rusia. Va suna cunoscut?

Americanii, fiind desigur justitiarii lumii si a tot aparatorii “democratiei”, sustin independenta Kosovo sub pretextul autodeterminarii poporului kosovar (ce gluma proasta). Rusii, fiind prieteni buni cu sarbii, nu accepta si nici nu recunosc statul-fantoma, facand apel printre multe altele (inclusiv amenintari tacite cu privire la Transnistria) la pan-ortodoxism si pan-slavism.

Adevarul din punctul meu de vedere este ca americanii (si cand spun asta desigur ma refer la liderii politici si militari) isi extind in continuare controlul tipic imperialist asupra lumii apropiindu-se amenintator de Rusia. Rusii, cum de felul lor sunt la fel de imperialisti ca si americanii, nu fac altceva decat sa-si protejeze interesele in regiune ca orice super-putere.

Pare dubios ce zic? Ei bine, nu iau partea nici uneia dintre tabere, dar americanii prea isi baga coada peste tot in lume, si mai ales in coasta Rusiei pe care o zgandare de ceva vreme buna.

Americanii, prin bazele NATO instalate in peste 50 de state ale lumii, printre care si Romania, si-au asigurat o pozitie strategica din punct de vedere militar foarte avantajoasa in cazul conflictelor armate. Interesanta este pozitia acestor baze fata de Federatia Rusa.

In Europa au baze din Norvegia pana in Romania, Bulgaria, si Grecia, ca sa nu mai punem la socoteala restul bazelor din Europa de centru, vest si sud. Apropo, va amintiti scandalul cu rachetele din Cehia, aproximativ in vecinatatea Rusiei? Nu va suna suspect?

Orientul mijlociu este aproape o zona securizata total israeliano-americana (ce, credeati ca israelienii nu au si ei interese in zona? Nu fiti atat de siguri, amintiti-va de razboiul prin care au trecut in 2006). Cel putin Iraq-ul este practic o extinsa baza americana. Sa nu uitam de Turcia, aliat NATO care adaposteste rachete SUA inca de pe vremea cand aliatii erau la cutite cu statele membre din Pactul de la Varsovia. De asemenea, in Asia, Afganistanul, ca si Iraq-ul, reprezinta o alta pozitie favorabila americanilor, si de asemenea tarile Asiei Centrale, Corea de Sud si Japonia.

Razboi contra terorismului? Ce gluma proasta!

Dupa cum stau lucrurile, acest joc politico-militar in care a fost angrenata mai nou si Serbia din punctul meu de vedere nu reprezinta decat inca o mitocanie a marilor puteri si o bastardizare a principiului autodeterminarii popoarelor. Va mai amintiti de povestea cu republica de la Ploiesti? Ce, acolo nu era tot vorba autodeterminarea poporului ploiestean? Oare ar fi sustinut americanii un asemenea stat?

Multi zic ca prin sustinerea independentei Kosovo americanii cauta sa castige simpatia musulmanilor din intreaga lume. Eu unu ma indoiesc ca asta e scopul “unchiului sam”, taman acuma sa se fi gasit sa incerce sa fie mai credibil, da sigur. In caz ca nu stiati in Kosovo sunt mari rezerve de crom care inca nu au fost exploatate iar prin acea zona trece o importanta conducta de gaze catre Europa de vest. Resursele joaca si ele un rol important in ecuatia asta, trebuie sa luam in calcul si acest fapt, mai ales avand in vedere faptul ca rezervele de petrol din Iraq sunt la indemana americanilor care ori inca nu stiu cum sa le menajeze ori provoaca intentionat o criza (vezi pretul barilului de petrol).

Dar care este pozitia Uniunii Europene? La urma urmei aceste actiuni au loc pe teritoriul european unde U.E. (teoretic) ar trebui sa aibe cel mai important cuvant de spus. Inca de la inceput au existat pozitii diferite, tarile puternic dezvoltate precum Marea Britanie, Franta lui Sarkozy, Germania si alte state-membre ale U.E. recunosc independenta Kosovo in timp ce tarile care se infrunta cu probeleme asemanatoare cu cele ale sarbilor nu recunosc independenta noului stat.

Este de inteles, in politica internationala fiecare isi urmeaza propriile interese, dar daca pozitia tarilor care nu accepta independenta unilaterala a albanezilor din regiunea amintita este clara si justificata, cu ce ii ajuta spre exemplu pe … hai sa zicem … norvegieni sau danezi, care o recunosc?

Mie sincer sa fiu imi miroase putin a razbunare, sa nu uitam ca spre exemplu Iugoslavii condusi de Tito si-au batut joc de armatele lui Hitler in al doilea razboi mondial, ca razboaiele din balcani au atras sentimente de antipatie fata de Serbia din partea Croatilor si Bosniacilor, ca maghiarii au avut de pierdut teritorii in nordul Serbiei, si asa mai departe.

Totusi nu inteleg o chestie, declaratia de independenta a kosovarilor a fost unilaterala, cu alte cuvinte si-au declarat independenta fara sprijinul oficial al ONU sau UE sau NATO, restul statelor pur si simplu au recunoscut independenta noului stat dupa ce acesta si-a facut (scuzati limbajul) damblaua. De asemenea regiunea Kosovo este leaganul civilizatiei sarbesti si nu in ultimul rand reprezenta o parte integranta a teritoriului Serbiei. Incalcarea suverantitatii unui stat printr-o decaratie de independenta unilaterala incalca la randul sau dreptul international, cum se face ca nimeni, nici macar ONU, nu a luat masuri in aceasta privinta?

Pin aceasta declaratie si prin recunoastera noului stat, kosovarii & co. tocmai au creat un precedent periculos. Lumea spune ca nu e cine stie ce, ca nu e mare chestie, ca spre exemplu la noi in Romania nu se poate intampla nimic care sa pericliteze integritatea nationala. Serios? Deja avem un euro-parlamentar independent (Laszlo Tokes) care militeaza pentru autonomia asa zisului “tinut secuiesc”, sustinut de alti euro-parlamentari de la UDMR cat si de Uniunea Civica a Maghiarilor, cetateni de etnie maghiara (nu toti desigur) si de alte grupuri de extrema si paramilitare cum ar fi Magyar Garda din Ungaria si Legiunea Secuiasca care se antreneaza in Carpati.

Un deputat UDMR ameninta:

Exemplele pot continua, dar important de mentionat este nu numai ca noi romanii avem de a face cu asemenea iredentisti si separatisti. Spaniolii au probeleme cu bascii si catalunii, belgienii cu flamanzii, Franta cu corsicanii, grecii si cipriotii-greci cu turcii din nordul insulei, rusii cu separatistii din Cecenia si alte astfel de state, slovacii cu comunitatea maghiara care face spume ca in HarCov, chinezii cu nationalistii taiwanezi si tibetani, indonezienii cu miscarile separatiste din Aceh si Papua, iar exemplele pot continua.

Se pare ca pe langa faptul ca din nou a fost aprins proverbialul fitil al butoiului cu pulbere din Balcani, acum s-au aprins fitile in intreaga lumea. Precedentul Kosovo nu face altceva decat sa destabilizeze o zona si asa macinata de conflicte iar pe deasupra mai si propaga sentimente separatiste alimentand astfel tensiunile climatului socio-politico-economic din intreaga lume.

Cat despre situatia din Serbia si Kosovo cred ca deja multi stiti ce s-a petrecut in aceste zone in ultimea saptamana. Amplele manifestari ale sarbilor din Mitrovica, incendierea posturilor de trece a frontierelor si nemultumirile sarbilor a caror reguine a fost sfartecata de la sanul patriei au rezonat si in Belgrad unde joi au avut loc doua manifestatii de amploare.

Prima a fost o manifestatie pasnica a peste 1 milion de sarbi veniti din toate colturile tarii pentru a protesta fata de independenta noului stat albanez si decizia comunitatii internationale.

Fotografii de la eveniment:

A doua a fost o manifestare violenta a tinerilor sarbi care au incendiat ambasada S.U.A. din Belgrad, dupa care au mai atacat si ambasadele altor state precum Croatia, Belgia sau Turcia.

Fotografii si clip de la evenimente:

Credeti ca ce au facut acesti tineri este prea de tot? Eu unul sincer sa fiu cred ca au facut prea putin.

Desigur, presa a sarit pe ei repede cu critica, i-a numit huligani, ‘bagabonti’, golani, extremisti (- oare unde am mai auzit asta?) si asa mai departe.

Astazi, daca esti sustinatorul unei echipe de fotbal sau patriot imediat esti etichetat drept extremist si scandalagiu, daca e vorba de o bataie de strada imediat esti hooligan, fara exceptii. Eh, ce sa-i faci, trebuie sa se vanda ziarele nu-i asa?

In orice caz, eu cel putin nu-i condamn pe acei tineri, si consider ca nu ar trebui condamnati de nimeni. Daca eram in locul lor mai mult ca sigur as fi actionat la fel. Adica sa mi se rupa tara in bucati, nimanui sa nu-i pese, sa i se ia partea dusmanului cand incalca flagrant legea, neamul meu sa fie batjocorit in halul acesta si sa nu fiu furios pana la punctul in care sunt gata sa ripostez violent? La asta nimeni nu se gandeste, la greutatile sarbilor, la ce au de indurat si la cum le-a fost ranit orgoliul si cum le-a fost inca odata rasucit cutitul in rana!

Si la urma urmei ce este mai grav? Sa arzi o ambasada motivat sau sa bombardezi si sa distrugi o tara nemotivat?

Albanezii, popor majoritar musulman aflat in conflict cu toti vecinii sai, ce puteau sa faca decat sa se bucure? Logic, doar i-a ajutat “unchiu’ sam”, pupa steagul american si i se inchina lui Bush de parca se inchina la Mohamed dupa ce ca acum un an i-au furat ceasul de la mana cand i-a vizitat.

Mai nou a aparut termenul de “popor kosovar” … o mare prostie la urma urmei. Unde, in toate cartile de istorie ale lumii acesteia, in toate documentele oficiale, in toate izvoarele istorice este pomenit acest “popor kosovar”? Pe ce baza istorica se sprijina “kosovarii”?

De asemenea, cei care sustin si recunosc noul stat sunt ori o adunatura de lichele fara pic de bun simt si parsivi ori tampiti si indoctrinati. Rata somajului in regiune este de 60% oameni buni! Criminalitatea este la ordinea zilei. Asasinate, furt, prostitutie, trafic cu droguri, trafic cu persoane etc, toate acestea sunt omniprezente in acest stat-fantoma.

“Republica Kosovo” nu este o tara cu o mafie, ci o mafie cu o tara!

Primul ministru al acestui nou stat este nimeni altul decat Hashim Thaçi, fostul lider al armatei separatiste UCK, armata de gherila de tip terorist sustinuta de extremisti islamisti cum ar fi membrii Al-Qaeda. De mentionat sunt si activitatile sale criminale, cum ar fi traficul cu droguri, prostitutia, trafic de carne vie, excrocheria si cam tot ce inseamna crima organizata.

Sa nu uitam de asemenea pozele si videoclipurile cu membri UCK care ori decapitau un soldat sarb ori foloseau lansatoare de rachete pentru a dobora un elicopter dupa care urlau “Allahu Akbar”.

La urme urmei, albanezii au demonstrat de sute de ori cat de civilizati sunt si de cat de multa toleranta dau dovada, mai ales fata de sarbii ortodocsi. Haideti sa va demonstrez cat de bine se inteleg albanezii musulmani cu crestinii ortodocsi sarbi prin intermediul catorva poze si clipuri.

Priviti numai cate biserici au ars aceste animale (le spun astfel fiindca altfel nu le pot numi):

Mai vreti? Va mai dau. Uitati ce au putut sa faca intr-o manastire si in cimitirul de langa ea:

Va ajunge? Nu? Ei bine, va rog frumos sa urmariti acest clip:

Sincer sa fiu ma infurii numai uitandu-ma la acele imagini! Aceste lepre de oameni, iubitori de Mohamed, profet pedofil si poligam, isi bat joc de Hristos in ultimul hal iar trupele ONU nu fac nimic!

Priviti pe cine sprijina americanii, ONU si UE! Niste salbatici! Nici omul preistoric nu cred ca se putea manifesta astfel!

Ion Mota, aflat pe frontul din Spania ca voluntar in lupta anti-comunista, scria in testamentul sau: “Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori?“. – Ei bine, in Serbia sunt arse si profanate manastiri vechi ca poporul sarb, incet dar sigur se clatina asezarea crestina a Europei. Pot oare sarbii sa stea nepasatori?

NU!

Iar noi romanii unde ne situam in toata aceasta treaba? Ei bine, Basescu a facut gestul onorabil de a declara ca Romania nu recunoaste independenta acestui stat ilegal. Numai javrele separatiste de la UDMR il recunosc.

Noi si sarbii suntem frati ortodocsi, am suferit ca si ei dealungul secolelor sub cotropirea otomana si maghiara, ce-i drept ei mai mult decat noi, dar totusi ei raman singurul vecin cu care nu am avut niciodata conflicte si cu care am avut mereu relatii bune. Ba mai mult, cu exceptia unor mici neintelegeri, nu am auzit niciodata sarbii sa se declare anti-romani.

Desi suntem stat membru al NATO si UE ma bucur ca politicienii nostrii au luat aceasta decizie, sper numai sa dovedeasca ca au si coloana vertebrala si situatia sa ramana asa. Dupa cum stim toti Basescu e mare amator de americanisme si axe Washington-Londra iar americanii deja ne trag de urechi si la fel fac si europenii incercand sa ne traga de partea lor, abandonandu-ne fratii.

Mai mult, sa nu uitam de lumina de la rasarit, Rusia lui Putin, care ne are la mana cu Transnistria.

Practic suntem un tampon intre rusi si NATO. Mai buna pozitie nici ca se putea. Sper doar sa nu se mai ocupe incapabilul de Cioroianu de afacerile noastre externe, ca altfel am cam pus-o si sigur patim ceva.

La final declar ca personal nu recunosc si nu voi recunoaste niciodata Kosovo ca stat independent, ca sustin Serbia in procesul de recuperare a teritoriilor pierdute, ca ma opun islamizarii treptate a Europei, ca (virgula) condamn pozitia NATO si UE asupra statutului Kosovo, imperialismul american cat si cel rus, si de asemenea ca le doresc fratilor sarbi tot succesul din lume si toata dreptatea ce li se cuvine.

O vorba de duh spune: “Nu te pune cu cel care nu mai are nimic de pierdut”. Sper ca lumea sa inteleaga la ce ma refer.

DREPTATE PENTRU SERBIA!